„Noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos…” (Romani 12:5)

     Biblia descrie viața creștină ca pe un câmp de luptă: armătură, scut, sabie, săgeți, cucerire, coif, străduințe, bătălii, biruință, victorie etc. Și așa este, noi suntem într-un război spiritual fie că ne dăm seama de asta, fie că nu, și de aceea avem nevoie de susținere și de sprijin. Când am devenit creștini, practic ne-am înrolat în armata lui Dumnezeu. Imaginează-ți că te duci la un birou de recrutare pentru a te înrola în armată. Ți se spune: „Minunat, semnează aici.” Tu spui: „Stați puțin! Am câteva condiții: nu vreau să fiu legat de un pluton anume. Vreau să fiu flexibil. Voi face parte din armată, dar nu vreau să fiu atașat unui anumit grup de soldați. Dacă lupta se întețește prea mult într-o zonă, mă voi muta într-o altă zonă și mă voi alătura altui pluton. Și dacă nu-mi place conducerea unui pluton, mă voi alătura altuia!” Ce zici, te-ar mai primi? Ai vrea să lupți cot la cot cu o astfel de persoană? Firește că nu! Dar din păcate, așa se comportă mulți creștini, astăzi, cu privire la armata lui Dumnezeu: ei se plimbă de la o biserică la alta, având puține implicări sau deloc, în vreo slujire a bisericii, iar atunci când biserica pleacă la luptă, ei sunt absenți nemotivați. În Biblie, nu există creștin care se plimbă de la o biserică la alta din cauza plictiselii. Toți erau implicați, trup și suflet. Diferența dintre simplul mers la biserică și a deveni membru, este ca diferența dintre a te căsători și a trăi în concubinaj. Deosebirea o reprezintă angajamentul. Cuvântul grecesc pentru părtășie este koinonia, care înseamnă „a fi dedicat unul altuia”. Domnul Isus a zis: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35). Și nu poți iubi în absență! Așadar, fii dedicat trupului lui Hristos și conectat cu biserica din care faci parte!